Dincolo de toate

 " Eu socotesc ca suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi cu slava viitoare, care are sa fie descoperita fata de noi."
                                                                                                                          Romani 8:18

  Intr-adevar! E insuportabil de greu sa poti supravietui in aceasta lume, vrand sa fii placut Domnului si nu oamenilor. Oricum, El a devenit pentru  majoritatea dintre noi ceva inexistent, banal.
  Daca am ales sa fim ai Lui, o consecinta a acestei alegeri este..suferinta pentru El din partea oamenilor.  Da..sunt multe de suportat: batjocuri, la adresa noastra, dar si la adresa scumpului nostru Domn, suntem ignorati si priviti cu inferioritate de cei din jurul nostru, ca si cum am  facut cel mai grav lucru daruindu-ne Lui. Acestea sunt doar cele mai..evidente lucruri, nu toate de care trebuie sa avem parte pentru ca nu am ales sa fim " ca lumea", implicandu-ne in numeroase distractii temporare, in presupusele relatii de prietenie " pe viata", de fapt, nu am dorit pacatul, care pentru oamenii de azi este cel mai ravnit si consumat "bun" al lumii.
 Eu spun ca merita, merita fiecare secunda de durere, pentru ca dupa aceea sa gustam din plin din  dulcea mangaiere a Lui, merita caderea, pentru ca El sa ne ridice, duios si sa ne poarte pe bratele-I puternice, merita plansul, pentru ca , la sfarsit, El sa ne stearga  orice lacrima din ochii nostri, si sa ne umple inimile de o nespusa si vesnica bucurie.
  Deci, indrazniti! Iubitul Domn , atunci cand a fost pe pamant, a biruit lumea! Putem si noi, totul in El, care ne intareste! Trebuie sa ducem lupta cea buna , la sfarsit, iesind biruitori alaturi de Salvatorul nostru!

Sa fim!

 Si acum traim perioada in care trebuie sa fii mai bun. Cu  regret o spun ca am ajuns sa ne aratam compasiune o singura data pe an si atunci doar pentru ca trebuie si nu ca am avea vreo dorinta de a face acest lucru. 
 Sa fim..a devenit deja ceva doar de suprafata, de fatada, tratat cu o superficialitate cruda, nedandu-ne seama  ca in spatele acestor cuvinte se ascund infinite lucruri mizere, care ne alcatuiesc din ce in ce mai mult viata si ne reprezinta, ne formeaza caracterul..E trist ca nu vrem  sa fim cu adevarat, nu vrem sa facem parte din ceva constructiv, care tine pentru vesnicie.Daaa..tot la aceasta lume morbida ne rezumam si o lasam sa ne polueze mintea cu tot felul de lucruri perverse, rele, placeri si  bucurii de o clipa. 
 Mereu am crezut si inca vreau sa cred ca se poate trai la un nivel inalt de fericire, dragoste, bunatate..si pentru a putea da viata la intensitate maxima acestor sentimente trebuie sa incercam  sa vream cu adevarat SA FIM!

My favourite time of year!

Regasita!

.."Si parca nu mai avea timp de ganduri adanci.Numai rareori, cand singura fiind zabovea in fata oglinzii-privirea obosita o trimitea cu gandul mai adanc decat in apele dreptunghiului care-i reflecta chipul, in interiorul tulbure al fiintei ei...inca mai credea ca totul depinde de taria, de dorinta ei, de ambitia si de inteligenta proprie...Faptul ca ratase primul examen, cu toate ca invatase la fel de mult ca si colega ei, iar aceasta il luase cu nota maxima..era insuportabil! Se mira de ea insasi ca nu o durea atat de mult pierderea examenului, cat faptul ca nu exista nimeni caruia sa-i impartaseasca trairile ei, absolut nimeni!
 Sunt anumite clipe grele ale vietii in care izbucneste inauntrul fiecaruia nevoia de a avea pe cineva alaturi. Cu astfel de clipe se confruntase atunci, insa toti, chiar si aceia care marturisisera ca ar fi in stare sa faca orice pentru ea, toti erau departe, indiferenti, preocupati doar de propriile lor "examene"...
 De ce nu-si punea frau izvorului de lacrimi care tasnea din inima ei , spunandu-si in gand, daca nu avea curaj cu voce tare:"Singura trebuie sa ma ridic..singura trebuie sa merg mai departe? De ce?" Si aici nu era vorba doar de un simplu examen pierdut: era insusi examenul vietii ei. Ea era infranta si de data aceasta avea nevoie de altcineva sa o ridice..Dar de cine?"
 Stia cine!..Nu era prima data, mai cazuse si El a fost acolo, a luat-o de mana si a ridicat-o!
 Off..degeaba cauta la oameni..sunt ca si ea..raman fara resurse..avea nevoie de El! poate mai mult decat isi inchipuia. Ahh..atat de dezamagita ca a incercat ea  prin propriile puteri totul..cat gresise!!!
" Doamne, erai mai aproapte decat credeam..mereu ai fost aici.. iarta-ma!"
 S-a regasit!
 Te-a regasit!

"Neoamenii"

 Lacomi si nemultumiti mereu...egoismul nostru creste considerabil pe fiecare zi....Lumea promoveaza vointa proprie, nu asculta, nu ii pasa daca oamenii mor, daca sunt in suferinta , daca au cu ce se imbraca, daca au ce manca....da...poate par lucruri banale, dar nici in aceste lucruri nu ne implicam!
 Imi doresc atat de mult ca aceasta lume sa se schimbe! Atat de mult...Ce ne costa daca aratam putina compasiune fata de cei de langa noi?
 Nu vreau sa renunt la tot ce cred, la tot ce visez doar pentru a face fata acestei realitati din ce in ce mai dure, mai crude...Mi-e bine asa! Si totusi...lumea ma doboara, ma face sa sufar..De ce trebuie sa fie astfel? De ce oamenii inca se incred in fantasme si sunt in cautarea a tot felul de mizerii?Va rog, treziti-va!..pana nu este prea tarziu...incercati sa priviti fiecare zi, acest unic dar oferit de cel mai mare si pretios Daruitor, ca un nou inceput in care puteti visa neconditionat, puteti repara greselile de ieri si ajuta oamenii....nu e greu, nici imposibil!..
 Concluzia  lucrurilor pe care le-am scris ar fi aceasta: "Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa, atunci suntem, intr-adevar, o adunatura jalnica." Albert Einstein

Un strigat!

 " E dulce trairea in necunostinta. E placut sa nu vezi si sa nu iei aminte la suferintele celor care , ani de-a randul, se mint ca sunt cineva.Se mint ca faptele lor bune sunt indestulatoare pentru a primi acordul de la Tatal de a trai in voia mintii lor pacatose. 
 Duminica de duminica , imbracati in cele mai  bune haine pe care si le pot cumpara , intra in biserica, unde se lasa coplesiti de fantasme si trairi vinovate, rodul mintii lor pervertite de dorinte ascunse si salbatice.Oameni ce poarta numele de copii ai lui Dumnezeu, scris pe un biletel pe care il afiseaza in fiecare duminica, dupa care il impaturesc frumos si il pun in buzunar. E prea greu de purtat zi de zi! Tineri crestini indobitociti de o cultura pacatoasa, care copiaza modele virtuale cu muschi si silicoane! Tineri ce nu doresc altceva decat bucurie si satisfactie fizica de moment! Tineri ce tanjesc dupa ceva si incearca toate variantele! Tineri care  nu stiu ca se poate trai si altfel pentru ca nu le spune nimeni!
 Cat despre mine, mana Lui care mi-a acoperit goliciunea mi-a dat la o parte valul gros de pe ochi. Am inceput sa vad! Proclam ce este El in mine acum!Proclam puterea Lui ce imi modeleaza caracterul si care depaseste orice capacitate a mea de a intelege. Strig cu toate fibrele pulmonare ca exista scapare. Exista iertare si acceptare la un nivel pe care nicio persoana cu o inima de carne nu ti-o poate oferi. Imi iubesc Tatal Ceresc care m-a luat in brate si m-a sarutat fierbinte . Ma plec si aduc ca multumire existenta mea pe care tot de la El am primit-o in dar.
 Slava Lui!"
 

Absolutely in love with You...

Toamna din mine!

  Cand oamenii spun toamna, primele lucruri care le vin in minte sunt ploile, frigul si vantul...dar, privind dincolo de toate aceste lucruri evidente, cand eu spun toamna, ma gandesc la pace, dragoste si...la Tine.

  Toamna....un amestec dezordonat de viata , speranta si visare...Un anotimp mereu colorat, mereu diferit...Nu ma satur de ea!! O traiesc, o simt pe fiecare zi mai intens! Ma pierd in toamna, printre frunze, ploaie si Cer...Te simt  mai adanc, aproape de mine si de inima-mi flamanda dupa fericire...Visez.. si nu vreau sa ma trezesc din acest pur si dulce vis plin de Tine! 

  Iubesc toamna! O iubesc datorita neasamuitei frumuseti si linistii neintelese...

A Ta!

 Vreau doar sa traiesc o viata curata...de ce este atat de greu? De ce lumea nu ma lasa in pace si in fiecare zi ma murdareste, ma demorealizeaza? 
 Inconjurata doar de oameni cu doua fete..oameni falsi care pretind ca ma cunosc, desi nu se cunosc pe ei insisi..Oameni insetati dupa placeri, dupa pacat, dupa mii si mii de lucruri inutile...Sunt satula! O..daca nu L-as avea pe El ar fi imposibil sa traiesc in lumea aceasta, cu astfel de oameni...Cand simt ca nu mai am putere ,privesc in sus..acolo unde stiu ca mereu gasesc raspunsuri...Il gasesc pe Domnul inimii mele...
  Raman increzatoare ca nimeni si nimic nu ma va desparti de El si de dragostea Lui vreodata...

Nichita Stanesc- Ce bine ca esti.

E o intamplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decat mine, decat oasele mele,
pe care mi le scrasnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.


Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte,
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece in delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.


Du-ma, fericire, in sus si izbeste-mi
tampla de stele pana cand
lumea mea prelunga si in nesfarsire

se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curand.


Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cantece diferite, lovindu-se, amestecandu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pamant,
una foarte de sus, aproape rupta,
in infrigurata, neasemuita lupta

a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sunt!

Neintelesuri...

"Caci noi n-am adus nimic in lume si nici nu putem sa luam cu noi nimic din ea!"


 Inconstienti de acest maret adevar, punem pret tot pe lucrurile materiale, trecatoare din aceasta lume meschina, devenind tot mai lacomi, nemultumiti si insuportabil de egoisti. Orbiti de toate acestea si captivi in alergarea noastra dupa bucurii de o clipa, dupa o viata cat mai buna pe acest pamant amagitor, nu mai avem timp sau nu vrem sa ne mai facem timp pentru lucrurile cu adevarat importante, care au valoare si dupa ce aceasta  lume aparent perfecta se va ruina ..ce trist...alergam dupa naluci si adevaratele comori le lasam in urma cu o indiferenta cruda! Chiar nu vrem sa ne dam seama ca aceasta sete incontrolabila dupa mai mult din aceasta lume este inutila..nu ne va duce nicaieri si vom avea doar dezamagiri dupa urma ei? 
 Sa ne oprim din aceasta dorinta nebuna cat mai avem timp, sa incepem sa urmarim dragostea, pacea, rabdarea..Da! Acestea sunt lucrurile cu adevarat importante, ele raman vesnic! Sa privim mai adanc, dincolo de tot ce ne ofera lumea si sa permitem numai lucrurilor bune sa inunde viata noastra zi de zi!

Relatari.

 Zambete interminabile, bucurie incontrolabila si numeroase glume au umplut aceste zile.Distractia nu a lipsit si nici buna dispozitie! Fiecare moment trait a avut ceva special, ceva unic..Daca mi-au ramas amintiri? Pf..o gramada! Si ce amintiri..A fost o saptamana plina cu rele si cu bune, dar nu era o saptamana reusita daca nu aveam si persoanele dragi alaturi de mine...Ne-am plimbat, am ras in hohote,..ce mai...am avut parte de toate lucrurile care ne fac viata mai frumoasa, care ne ajuta sa mergem mai departe, sa fim mai optimisti!
  Tragand acum concluziile, observ ca  El chiar face orice lucru frumos la timpul lui, am vazut si am gustat bucatica cu bucatica din aceste lucruri frumoase , extraordinare ! Acum astept sa vad ce mi-a mai pregatit Tatal meu, dar, oricum, cred, cu siguranta, ca sunt lucruri ce imi intrec imaginatia!

Meditatie...

..."Pentru ca ce este viata noastra?
    Doar un abur , care se arata pentru putin si apoi dispare"... 

Momente...

 E minunat ce mi se intampla de la o vreme...toate sentimentele si gandurile mele se aduna si sunt gata sa explodeze, sunt gata sa fie daruite! E o senzatia nemaipomenita!
 Ma gandeam la cat de minunat este Dumnezeul meu,  la toate lucrurile pe care El mi le daruieste si cat de fericita ma fac aceste lucruri...Dar cel mai minunat lucru este ca sunt multumita de tot ce El imi da!  Vreau sa fac mai mult pentru El in fiecare zi, cu fiecare inceput  sa  pot arata mai mult din El! Nu stiu cat de mult sau cat de bine reusesc sa transmit aceste ganduri si sentimente care pe zi ce trece se aduna, pe zi ce trece vor sa  fie daruite cat mai mult si cat mai frumos posibil, dar sunt  recunoscatoare si  bucuroasa ca sunt plina de atataea daruri, atatea binecuvantari pe care stiu ca nu le merit..Marea dorinta de a ajuta oamenii se intensifica pe fiecare zi si vreau sa o pun in aplicare cat mai des posibil!
 Inchei spunand ca aceste clipe magnifice nu vreau sa se termine! Vreau sa fiu o lumina pentru cei din jur, sa fiu la locul potrivit in momentul potrivit , vreau sa raman la fel...aceeasi visatoare incurabila, aceeasi fericita care tanjeste dupa mai mult , aceeasi indragostita de Cer....
|

Blessings...

Fericirea mea.

  Fericita? Da! Am milioane de motive ca sa fiu fericita. Si un lucru bun este ca fericirea mea este interminabila, incontrolabila si vreau sa fie contagioasa! Cei din jurul meu sa se hraneasca cu mareata mea fericire, sa o simta la fel de intens,  asa cum o simt eu  in fiecare zi..

 Inca un pretios dar dat de pretiosul meu Dumnezeu..fericirea..Hm..cel mai frumos lucru o data cu aparitia acesteia este aparitia a multor alte lucruri pretioase, care de-abia asteapta sa iasa la suprafata, de-abia asteapta sa fie daruite.N-am decat o singura dorinta si intreaga mea fiinta si toate puterile mele tintesc spre implinirea ei si aceasta mare dorinta este ca fericirea mea sa poate schimba multi oameni in fiecare zi....
Sunt recunoscatoare  ca mi s-a dat aceasta mare sansa de a fi inzestrata cu cel mai grandios dar lasat de Dumnezeu pentru oameni...fericirea...
.

Despre dragoste..

  "Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate, dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Dragostea nu va pieri niciodata!" 1 Corinteni 13: 4-8
  Ceea ce m-a determinat sa scriu despre dragoste sunt aceste imagini  care transmit atat de multe ,dar , in special, imi transmit acest  pur sentiment de dragoste de care nu pot si nu vreau sa ma satur niciodata! Vreau sa iubesc mai mult in fiecare zi, sa iubesc mai curat ..
 Dragostea te face fericit, te schimba intr-un mod inexplicabil si neinteles de cei din jur.Este un pretios dar dat de un pretios Dumnezeu. Este atat de speciala, unica incat "apele cele mari nu pot sa o stinga si raurile n-ar putea sa o inece." 
 Dragostea arata omului cum trebuie sa fie, il modeleaza dupa puritatea si bunatatea ei. Dragostea nu este o lupta, dar este ceva pentru care merita sa lupti!

Ii multumesc lui SunLoVeR pentru magnificile fotografii! 

Alt joc:)

                        Iullia , multumesc pentru acest premiu!.:) 

 Regulile sunt dupa cum urmeaza:

1. da link-ul persoanei care ti-a oferit premiul

2. spune 7 lucruri despre tine

3. da premiul mai departe la 12 persoane

4. anunta-i de premiile primite

         7 lucruri despre mine:

1.Visatoare..

2.Iubesc ploaia!

3.Mereu fericita.

4.Prea emotiva.

5.Atenta la cei din jur.

6.Iubesc muzica!

7.Traiesc clipa!

           Ofer acest premiu urmatoarelor persoane:

  Iullia

Lavinia

Teo Dor

Liuba

Copil cu ochii caprui

Tibi

Adriana

Bianca

Solidaster

SunLoVeR

Loredana

Gratiela

Something new

Ploaia..

"[...]A inceput ploaia

cu mii de fulgere

lovind haotic

in zari indepartate.

Imi pare ca zig-zagul

traiectoriei lor

prabuseste in apus

o constelatie...

iar stelele risipite

pe pamant

vin sa-ti lumineze

pasii catre casa mea.

Vino,

la mine,

du-ma in ploaia de afara..

nu mai vreau sa privesc caderea ploii dincolo de

fereastra aburita

acum,nu e timp de cuvinte,

vreau sa alergam pe strazi,desculti,fara umbrele.

Sa dansam in parcuri,

uscate de seceta,

sa simtim sub talpa noastra

fiecare radacina

cum danseaza o data cu noi,

sa ascultam simfonia

infinitelor picaturi

ce mor lovite

de frunzele copacilor...

Sa ma saruti

atunci cand ploaia

ne loveste tare,

sa ma imbratisezi

atunci cand tunetele

ma infioara.

Impreuna sa strigam iubirea

fara ca nimeni sa auda

acel"te iubesc"..

pe care ploaia

il va topi

in picaturile sale."

(Andreea Trifu)

Desertaciune...

 Off cata indiferenta...satula de lume, satula de lucrurile din ea! Vreau Cerul mai mult ca oricand!
 Atata falsitate.Ne batem cu pumnii in piept si spunem ca suntem buni, ca ne pasa de cei din jurul nostru..doar minciuni..doar vorbe goale..Spunem ca vrem o lume mai buna, dar nu facem nimic in aceasta privinta.Credem ca toate lucrurile se vor rezolva singure, fara nicio implicare din partea noastra..Si toate aceste lucruri pentru ce? Pentru o viata buna pe acest pamant trecator, in acesta lume amagitoare?Nu..sunt satula..
 Am devenit atat de indiferenti, atat de mediocrii incat nu ne dam seama.Unde este dragostea, blandetea, rabdarea?? Ne multumim doar cu resturi, doar cu gunoaie si am uitat ca Cerul este cel mai  important, am uitat ca viata pe care o traim e scumpa, e un dar si noi ce facem? Ne batem joc, cu o cruda nepasare, ne batem joc de viata noastra, de darul pe care El ni l-a dat fara a ne cere nimic in schimb!
 Vreau sa se termine o data acest chin! Sunt recunoscatoare ca Il am pe El in zapaceala lumii acesteia..Il am pe El si stiu ca doar asa voi putea rezista in nebunia aceasta, voi putea sa ies curata din aceasta murdarie!Doar cu El!

In Your hands.....

Timpul...

 E trist...e trist ca timpul trece asa de repede si o data cu el se duc si cele mai frumoase momente ale vietii. Credem ca stim in ce investim timpul nostru, credem ca stim ce facem cu el, dar ne mintim singuri.Il irosim, cu atata nepasare si cu atata usurinta, il irosim...
 Ne cheltuim timpul pe tot felul de lucruri si din ce in ce mai mult, pe tot felul de lucruri rele, care nu ne ajuta si nu ne vor ajuta niciodata la nimic! De ce nu vrem sa intelegem ca viata noastra e..chiar o comoara, o nepretuita comoara pe care,cu fiecare zi care trece, o irosim.
 Eu cred ca nu ni s-a dat aceasta viata pe care o traim degeaba si nici lucrurile din ea, mai ales timpul..e prea scump ca sa fie dat degeaba..E atat de frumos cand traim fiecare clipa la maxim, cand ne cheltuim timpul pe lucruri care cu adevarat merita.
 Sa fim mult mai atenti cu timpul nostru, pentru ca inca nu ne dam seama cat de ireversibila e trecerea lui, rapind in ea copilaria, adolescenta si...cel mai trist....viata noastra...

Ciresarii-Campulung Muscel

 Ma bucur enorm de mult ca am putut  lua parte la o asemenea  seara exceptionala din toate punctele de vedere, o seara in care m-am simtit mult mai apropae de Cer, de El si  mai aproape de dragostea Lui perfecta.
 Numarul mare de oameni prezenti si atmosfera magnifica m-au facut sa ma gandesc la Cer, la cum va fi atunci cand vom fi adunati toti, acolo sus, alaturi de Dumnezeul nostru minunat....un vis pur care, intr-o zi, va deveni real.O, cata dragoste de Cer mi-a pus Domnul meu in inima, cat de binecuvantata sunt sa am un asemenea Creator, un asemenea Tata!
 Inca un Azi pe care nu l-am pierdut si l-am trait la maxim cu El. Simt o fericire continua in inima, o fericire cereasca si sunt recunoscatoare pentru ca mi s-a dat aceasta sansa de a-I asculta Cuvantul Sau Sfant, mi s-a dat sansa sa Ii multumesc pentru tot...din inima...
 As incheia spunand ca Astazi am putut simti cum pentru doua ore binecuvante Cerul a fost pe pamant, L-am simtit aproape, mult mai aproape decat ma asteptam, pe El, pe Domnul inimii mele ...am trait o zi care imi va ramane intiparita nu numai in minte, ci si in inima...pentru totdeauna!

....

                          
 ....Pentru ca dincolo de cele mai pretioase daruri privim Daruitorul....   

Who am I ???

Un crampei de Cer..

 Da! Adevarat..ratacim pe acest pamant, in aceasta cruda lume in care indiferenta a devenit ceva obisnuit, in aceasta lume in care viata oamenilor se rezuma doar la bucurii de o clipa, rautate, amagiri..o lume care a devenit imperfecta, o lume in care bunatatea nu-si mai are locul...

 Dar cred cu certitudine ca in aceasta lume se gasesc si oameni care au o farama de bunatate, dragoste, rabdare, care doresc pacea, carora nu le pasa de aparente, de statut si plini de o nemarginita dragoste,ii ajuta pe cei din jurul lor neasteptand nimic in schimb. 

 Acesti oameni vad in fiecare zi un crampei din Cer prin faptele pe care le fac si nu ezita in a darui si altora aceasta fericire cereasca, aceasta sansa de a vedea lumea din alta perspectiva: o lume care isi recapata puritatea, o lume oarecum perfecta, in care predomina acea dragoste nobila, curata, vesnica, in care bunatatea , intr-un sfarsit, isi gaseste locul in viata acestor oameni..
 In concluzie as spune ca putem fi in Cer, putem gusta bucatica cu bucatica din El in fiecare zi chiar daca stam cu picioarele ferm pe pamant, doar daca invatam sa daruim mai mult din noi.Unul dintre motivele pentru care incercam sa ne infigem radacinile atat de adanc in pamant as spune ca este egoismul nostru. Cu cat devenim mai altruisti, cu atat mai multa bucurie cereasca vom simti.
 Facem cel mai mult pentru noi insine, atunci cand facem cel mai mult pentru Dumnezeu , iar rasplata pentru toate aceste lucruri va fi ...un crampei din Cer...

Dorinte...

Si vreau sa ma pierd in nemarginita Ta dragoste, vreau ca  aceasta lume rea, mediocra sa dispara si sa ne pierdem intr-o lume a noastra..o lume in care nu imi este interzis sa traiesc pentru Tine si cu Tine.

Si in fiecare zi vreau ca dragostea mea sa creasca pentru Tine, Domnul meu..vreau ceva mai mult din Tine..vreau un nou inceput ...si vreau ca in fiecare zi in mine sa creasca Cerul si scada pamantul, vreau ca Tu sa cresti si eu sa ma micsorez...vreau sa-ti fiu daruita cu totul Tie pana la dulcele sfarsit..

Si mai vreau ca Tu sa fii al meu vesnic!

Crezand in vise..

Vise...vise fara limite...vise..vise stapanite de mintea ta, de imaginatia ta, vise pline de culoare,iubire,durere,nostalgie...Visele sunt totul! Sunt jurnalul nostru din timpul noptii,sunt reflectia realitatii, sunt intruchiparea fericirii.

 Visele...adevarate comori.Insa multi le cred inutile.Dar ce am face daca nu am putea visa? Daca nu am putea crede-n vise? Daca nu am avea niciun vis? Nicio speranta? Ar fi groaznic! Infricosator chiar! Pentru ca visele sunt singurele care ne tin in viata.

 Si eu sunt o visatoare, o visatoare..Nu ma satur de vise! Si as vrea ca viata sa fie un vis, un vis fericit pe care sa il traim alaturi de un Dumnezeu minunat!..Un vis care sa nu se sfarseasca nicioadata!..Sunt fericita ca pot visa!

 Visele sunt imaginatia noastra reflectata in mai mult decat o foaie de hartie, o carte, un jurnal..

  Visele sunt indraznete, redand exact ce traim sau ne-am dori sa traim, exact ce suntem sau ne-am dori sa fim, exact ce iubim sau ne-am dori sa iubim.

  Vise..vise fara limite...vise..

Asteapta!

 Doamne Isuse,te-am strigat cu disperare,cu infrigurare
Si plangand am auzit o voce iubitoare si blanda raspunzand.
Te-am rugat sa-mi dai lumina, calauzire inteleapta
Cu nesfarsita bunatate mi-ai spus numai atat:"Asteapta!"
"S-astept? Cat sa astept? De ce?"
Stateam infrant si ratacit.
"Oare mana Ta e prea scurta? Urechea Ta n-a auzit?
In genunchi a cata oara Te-am implorat un semn sa-mi dai,
Vreau raspuns la rugaciune.
Spune-mi: "Mergi!" sau spune-mi "Stai!"
M-ai invatat sa vin la Tine, sa cer, sa cred si voi primi
Mi-ai promis ca Esti cu mine sa ma ajuti oriunde-as fi."
Dar ma simteam pierdut si singur.
Strigam,Tu raspundeai in soapta cu dragoste si cu iubire:
"Copilul Meu iubit :Asteapta!"
Eram dezamagit si totul mi se parea cumplit,nedrept
Priveam spre cer cu neputinta:
"Sa mai astept? Cat sa astept?"


 Atunci ai coborat la mine si m-ai privit in ochi: plangeam
Mi-ai spus:"Vrei un semn,o voce? Atat e tot ce iti doreai?
As fi putut sa clatin muntii, sa-ntunec soarele pe cer,
As fi putut s-apind vazduhul, sa-i inviez pe cei ce pier.
De ti-as fi aratat intr-una ce sa alegi sa-ti fie bine,
Tu ai avea raspuns la toate,dar nu M-ai intalni pe Mine!
Nu ai putea simti iubirea cu care-i inconjor pe sfinti
Nu ai putea simti puterea pe care-o dau celor infranti
N-ai astepta tacut o raza s-alunge norii disperarii
Nu ai simti odihna sfanta venita-n urma incercarii
S-ar implini visele tale, dar dorul Meu s-ar spulbera

N-as mai putea sa fac din tine o perla in coroana Mea!


Deci,fiul meu, treci prin credinta, gandind la zilele senine
Stiind ca cel mai mare dar este sa Ma-ntalnesti pe Mine!
Chiar daca nu gasesti raspunsuri si viata pare prea nedreapta
Sa-ti amintesti ca sunt cu tine chiar si atunci cand spun: Asteapta!"

Ti s-a mai dat o zi..Ce faci cu ea?

  Ieri, Azi, Maine-trei coordonate intre care ti s-a dat sa-ti traiesti viata aici, pe pamant.Ieri s-a dus, Maine poate va veni..Mai ramane un Azi suspendat intr un Ieri al amintirilor si un Maine al viselor. Mai ramane inca un Azi care ti s-a dat de trait..Ce vei face cu el?
 Totul se schima cu o viteza aiuritoare,..iar nimeni in jurul tau nu mai are rabdare.Si, in iuresul acestor schimbari rapide, privesti mai mult sau mai putin temator sau mai mult sau mai putin linistit spre viitor.Incet-incet, incepi sa evadezi din Azi si sa te ascunzi intr-un Maine imaginar, al viselor tale, si parca toata viata ta ti-o muti in viitor..uitand ca ti s-a mai dat o zi-o zi de Azi pe care s-o traiesti.
  Si traiesti, alaturi de toti ceilalti, aceleasi temeri sau, dimpotriva, aceleasi sperante cu privire la Maine.Si uiti ca tu ai un drum unic al tau, vegheat de Dumnezeu care doreste sa traiesti ziua de Azi pe care El ti-a dat-o s-o traiesti.

   Iesi din cursa de a trai in amintirile unui Ieri care a trecut, sau in planurile si in visele unui Maine care poate nu va mai veni pentru tine.Adu-ti aminte sa traiesti in Azi!
  
....Ti s-a mai dat o zi..Ce faci cu ea?